= Cuvânt înainte... sau FAQ... =

   Pentru început doresc tuturor o citire cât mai confortabilă aşa că repeziţi-vă la locul preferat. Rog foarte mult din capul locului să se facă distincţia între afirmaţie, interogaţie şi negaţie. În cazul unei cărţi, interogaţiile pot fi retorice şi în număr mare, dar în cazul unui blog cititorul are prilejul să comenteze după pofta inimii, cu ceilalţi cititori, întrebările plantate pe parcursul scrierii... în fine... poate nu sută la sută în toate situaţiile căci voi mai fi şi eu pe aici...

   Numesc ceea ce va urma "scriere" pentru că nu o pot numi "carte". Este un blog sub forma unei cărţi în format digital. Sau e-book... Sau carte electronică. Dar pentru că acest cuvânt înainte se vede adaptat unui blog nu ezitaţi în nici un moment să apăsaţi tasta F11 pentru o experienţă deplină. Câteva avantaje nete ale folosirii unui format de blog pentru o lucrare ca aceasta sunt evidente. Pot folosi semne de punctuaţie ca acesta ";)" care altfel n-ar putea apărea în cărţi cu pretenţie de ISBN. Pot insera link-uri ca referinţă a materialelor de inspiraţie. Şi în ultimă instanţă pot folosi limbajul care cred de cuviinţă, fără ca vreun "cap limpede" sau corector cu multe diplome al vreunei edituri să-mi impună curbe în calea dreptului liber de exprimare conform cu propria mea identitate energetică.
   Tot aici mai menţionez că este o lucrare gratuită, fapt ce vine în avantajul celor care doresc să absoarbă informaţia fără să plătească. La ce foloseşte sudoarea scrierii unei lucrări dacă nu la a împărtăşi cunoaşterea către semenii tăi? De-ar fi numai aşa! Există, însă, tot mai multe situaţii în care sudoarea creaţiei ţinteşte direct şi fără ezitare banul. Şi asta în toate artele. Fericiţi cei care au găsit o formulă pe care o exploatează până la refuz. Nu e cazul scrierii de faţă şi rămâne o scriere în care autorul se declară fericit cu fiecare cuvânt care se dovedeşte a exprima corect ceea ce autorul doreşte să împărtăşească. E gratis şi se poate citi oricând, de către oricine. Cu toate acestea e uşor de de înţeles că s-a consumat o valoare energetică ce poate fi apreciată şi răsplătită de cititor, după dorinţă, prin donaţii de orice valoare. Dacă într-un anumit moment se simte sentimentul cunoaşterii împlinite şi impulsul de a răsplăti informaţia primită, butonul "Donează" sau poate "Donate" vă înlesneşte această cale. Orice valoare este mai mult decât binevenită.

   Se porneşte de la prezumţia că nu tot ce a fost publicat şi acceptat oficial ca "fiind adevărat", este adevărat. Şi asta din mai multe motive: e o vorbă care spune "mafia e-n tot şi-n toate". Orice grup care are tendinţa să acapareze un domeniu, regiune, sector, idee şi să o transforme în ceva ce va fi dominat şi controlat după regulile declarate sau impuse de către acel grup se pote numi de la un moment înainte "grup mafiot"; celălalt motiv este că s-a demonstrat în repetate rânduri că o idee, un principiu, o soluţie care rezolvă o situaţie într-un moment dat poate deveni într-un alt moment un impediment, o frână, o stavilă sau chiar ceva toxic. Ştiu, enunţarea unor ipoteze sau idei plecînd de la această premiză defineşte un teren alunecos însă stabilitatea poate fi oferită de faptul că totul e în permanentă schimbare şi în orice moment se poate dovedi a fi foarte necesar studierea şi a reversului monedei. Asta da! stabilitate... Se mai spune şi că "omul unei singure cărţi e nebun". O explicitare personală a noţiunii ar suna că acel individ e "ne-bun". Mi se pare că sună mai aproape de adevăr (?!?) sau mai bine spus mai aproape de realitatea perspectivei personale.

   Altă idee care mi se pare foarte clară, după zeci de ani de vorbit mai multe limbi şi idee care o consider stînd contur pentru scrierea de faţă este faptul că limbajul este zămislit să limiteze transferul fluent de informaţie. Şi mă refer inclusiv la două fiinţe care vorbesc aceeaşi limbă, ca să nu mai spun de cazul situaţiilor de limbă deiferită.

   Mărturisesc faptul că am început punerea laolaltă a celor ce urmează cu mult timp în urmă. Iniţial a fost un proiect de carte. În forma prezentă deţine capitole scrise la mare distanţă în timp, dar care au fost revizuite, au fost multe capitole care s-au pierdut fiind scrise temporar, pe foi care au dispărut prin nepreocuparea de a fi adăugate la locul lor la momentul respectiv. Sunt multe capitole ce sunt încă nescrise. Dacă ai prins momentul din timp, poţi asista în direct la procesul zămislirii acestei scrieri. Dacă vreodată se va publica în format "carte pe hârtie" vei putea spune că ai citit această carte de pe vremea când era încă nescrisă. ;) "Nivelul" literar, pentru cineva şcolit în arta literaturii, este destul de lin şi modest, fără pretenţii de critică literară aleasă, dar cu băgare de seamă, subiectele atinse pot fi de multe ori mult mai sus şi de vibraţie mult mai fină decît cadrul de analiză al elementelor de stil din lucrările literare pe care omenirea s-a "obişnuit" să le înţeleagă. Oricum stilul scriitoricesc se doreşte a fi cît mai "plan" şi pe înţelesul oricărui tînăr fără prea multă teorie lingvistică precum şi pe înţelesul celui cu bibilioteci citite şi analizate, pe care le consideră ca fiind "pregătirea solidă de bază" pe care o are.

   Domeniul în care se poate înscrie prezenta lucrare este interpretabil, la puterea de apreciere a fiecăruia. Consider că despre adevăr există numai perspective, dar niciodată ceva absolut. S-a demonstrat deja şi se poate demonstra în orice moment. Însă pot contura din propria perspectivă domeniul general ca fiind de optimizare umană. Dar ce nu face parte din acest domeniu? Orice şi în orice situaţie ne sprijină mai domol sau mai zdruncinat la a trăi experienţele personale pe care le acumulăm în valorarea cunoaşterii de sine şi a universului înconjurător. Bineînţeles, cu unica condiţie să medităm permanent asupra dinamicii trecut-prezent-viitor.
   De ce eu?... Poate fi oricine, într-adevăr şi deseori se spune:  "povestea fiecărei vieţi e povestea unui roman". Dar nu! Nu e povestea vieţii mele deşi voi face referire inclusiv la evenimente petrecute în propria viaţă. Nu este nici vreun tip de roman ce portretizează vreo istorie concretă sau imaginată, de dragoste sau dramă, între câteva personaje relativ conturate. Este, însă, o încercare disperată de a veni cu princpii cât mai sănătoase despre viaţă, pentru oricine care are multe întrebări nerăspunse, în special tineri şi tinere care pornesc pe drumul plin de mistere al vieţii şi care doresc să se înarmeze cu scuturile cunoaşterii, din vreme, pentru ca acest drum să fie cât mai domol şi plin de experienţe plăcute şi pentru oricine altcineva care urmăreşte aceste obiective. De fapt, este vorba de toate acele subiecte pe care oamenii le discută şi le rediscută, parcă, la nesfârşit, le dezbat şi răs-dezbat pentru ca de multe ori, în final, să rămână mai ameţiţi şi cu şi mai multe întrebări decât la deschiderea subiectelor repsective. Cel puţin aşa am observat eu că se petrec lucrurile în viaţă. Şi toată această scriere este realizată din viziunea unei perspective personale ce nu pretinde în nici un moment deţinerea vreunei chei de aur care a deschis cutia cu răspunsuri a Pandorei.

   Mai pot adăuga că iubesc viaţa, cunoaşterea, oamenii - aşa cum sunt - şi permanent am căutat în toate situaţiile aflarea de răspunsuri la întrebări din cele mai complicate către elucidarea declaratelor "mistere ale vieţii". Ideile pot fi inspirate şi din emanaţiile altor persoane, sub diverse forme, interviuri, cărţi, blog-uri, discuţii sau situaţii de viaţă povestite, întâlnite sau trăite. Cam atât ar fi de spus, succint, pentru delimitarea spaţiului energetic-informaţional al acestei scrieri.