= Dimensiunea Timpului =

În fiecare zi privim la ceasurile de la mână sau la cele publice. Sunt obiecte foarte fizice care fac parte din viaţa noastră de zi cu zi şi asta de când am devenit conştienţi de împrejurimile universale. Ştim ce ne arată şi înţelegem semnificaţia cercului cu numere sau 4 digiţi în linie, înţelegem foarte bine. Sau chiar aşa este? Ne pare că Timpul are Densitate. Spunem că Timpul este a patra Dimensiune.

Timpul este un concept pe care NOI l-am inventat. Şi am depus atât de multă eneregie în el că l-am întărit atât de mult încât a devenit quasi-material. Am creat o altă dimensiune. Dar această dimensiune nu există cu adevărat. Este o iluzie. Dar cum stă situaţia într-adevăr? Noi suntem cei care l-au inventat sau altcineva?

Avem nevoie de Timp? Aş spune că, atât timp cât nu stăpânim mecanismul sincronicităţii, avem nevoie de Timp pentru că toţi avem nevoie să interacţionăm unii cu alţii şi avem nevoie să ne întălnim şi să nu risipim energia celorlalţi, care stau fără să facă nimic şi ne aşteaptă pe noi să apărem. În sincronicitate, asta nu se întîmplă. Dacă cineva nu vine dintr-un anumit motiv, fie ceilalţi se întâlnesc fără acea persoană sau se întâlnesc când simt că toţi vor fi acolo şi toate astea în afara oricărui concept de timp.

Dar ce e greşit cu Timpul? Cât este doar un Concept, o noţiune, o idee, nu e nimic greşit. Putem avea un înţeles al rotaţiei planetare zilnice şi al echinocţiilor, al anotimpurilor etc. ca să putem şti în ce punct ne aflăm în toate aceste mari mişcări universale. Nimic greşit până aici.

Problema soseşte când Timpul din viţa noastră crează densitate şi astfel devine o altă dimensiune. Fizic avem cele trei dimensiuni şi asta este o constrângere. Se numeşte "Lumea 3D" sau "Cutia". Adică cum poate un concept, mai precis: "Conceptul Timpului", să creeze o altă dimensiune? Pare complicat dar cu răbdare se poate pricepe cealaltă faţetă şi, de fapt, este uimitor de simplu: făcîndu-i pe toţi oamenii să acţioneze sub altă "constrângere" numită Timp şi în subconştient menită să menţină conştienţa (despre acest concept) prezentă şi să o manifeste în viaţa de zi cu zi indiferent ce s-ar întâmpla. În acest fel acest Concept" se Materializează în viaţa noastră. Astfel am încetat să vorbim despre "un pod construit peste un râu pentru că era necesar". În schimb vorbim despre "un pod construit în 6 luni care a costat atât de mult". Sau în loc să spunem "avem nevoie să ne întîlnim" spunem "ne întîlnim la ora X în acel punct de întîlnire". Şi în acest fel creăm propria noastră constrângere care se materializează în vieţile noastre. Crează nu numai constrângere, dar şi densitate, stress, grabă, viteză, presiune, şi de ce nu îmbolnăvire şi un gen special de consum de energie extra.

Să ne gîndim la vechile vremuri. Nişte oameni aveau nevoie de o cocioabă. O construiau. Punct. Astăzi noi facem un Proiect şi un Termen Limită pe care ni-l impunem noi înşine să ne ţinem de el şi asta pentru că este implicat un Buget. Aceasta este a Patra Dimensiune: Constrictorul Timpului. Astăzi îi putem spune aşa pentru că prezenţa banilor a făcut asta. Dacă ne gîndim un pic mai adânc vom vedea că toate caracteristicile Dimensiunii Timpului sunt date de interacţiunea şi mersul mână-în-mână cu banii. Am putea să o numim chiar "Densitatea Timpului".

Imediat ce conceptul banilor este scos afară din ecuaţie timpul se dizolvă într-un simplu concept. Doar nu putem să oprim mişcarea corpurilor universale care au fost originea a ce s-a imaginat. Ele fac doar ce au făcut mereu şi noi doar am observat şi am pus asta într-un concept.

Aşadar Conceptul Timpului, o creaţie a minţii, împreună cu conceptul banilor, din nou, o creaţie a minţii (materializată în viaţa noastră prin monede, mai întâi şi apoi prin banii de hârtie şi în final prin numere afişate pe un ecran), crează împreună a 4-a Dimensiune a Timpului. Gândeşte-te când şeful spune: "să ajungi la timp, te vreau aici" simţi efectiv Densitatea Timpului. Încerci să devi bun prieten cu secunda, şi asta cel mai mult într-un oraş mare unde fiecare secundă contează. Deci, cu alte cuvinte, în loc doar să faci public un anumit lucru care este nevoie să fie făptuit şi să laşi lucrurile să aibă loc la momentul cel mai bun pentru toată lumea, noi dăm un impuls ca o undă de şoc spre a mişca lucrurile către un ţel auto-impus într-o fereastră de timp auto-impusă. Ne-am schimbat de la importanţa facerii unui ceva necesar în a o face în atât timp şi cu atâţi bani.

Pentru a întări asta - a fost creat ceasul... şi nu numai ceasul ci un întreg mecanism cu firme în competiţie care încearcă să fie primele pe piaţă, cei mai faimoşi dintre faimoşi şi ceilalţi doar privesc... (the others just watch). Şi pentru ce, oameni? Doar pentru a putea să arăte lumii ceasul scump suflat cu aur pe care cineva îl poartă ca să dea de înţeles tuturor nivelul său social? Cu alte cuvinte, banii pe care îi posedă şi pe care deja îi are să-i facă şi pe ceilalţi să vrea unul, altfel spus "să consume timp şi energie pentru a câştiga banii necesari pentru a avea un ceas ca al aceluia".

Aici ar putea fi marele truc. Am spus "să consume timp" (concept), "să câştige bani" (concept), "să aibă un ceas" (conceptul timp întărit fizic), dar şi "să consume energie"!!! Aceasta din urmă (nu prea vizibilă) e reală şi e a ta şi reprezintă viaţa ta şi scânteia ta creatoare. Şi ce faci cu ea?. Este decizia ta să vezi sau nu cum stă situaţia în jurul nostru. E treaba fiecăruia să înţeleagă şi să întărească sau nu aceste concepte, chiar dacă continuăm să interacţionăm cu ele în fiecare zi. Am putea încerca măcar să privim şi din afara cutiei chiar de pe acum şi nu numai din cea de dinăuntru. Poate e imposibil sau foarte greu să te muţi cu viaţa ta să trăieşti în cealaltă perspectivă începînd chiar de acum, dar avînd conceptul imaginii de dinafara acestui concept materializat, asta ar însemna să fi conştient, să fii mai trezit şi să vezi mai clar. Cred că e ceva bun pentru toţi şi pentru fiecare. E ca şi cum te-ai uita la o casă dintr-o perspectivă, dar în acelaşi timp să ai capabilitatea să vizualizezi complet şi ce e în spate. Sau şi mai bine spus una este să observi o casă numai pe dinăuntru şi alta este să o poţi vedea şi pe dinafară şi cu ce este înconjurată.

Ca o mică concluzie, nu ştim dacă noi am creat Conceptul Timpului. Poate am făcut-o într-o altă viaţă, dar putem să ne gîndim la a răspunde la aceste întrebări: noi suntem cei care menţinem dens acest concept sau nu? Şi dacă e aşa, în ce fel? Şi peste toate, ce avem cu adevărat nevoie? Să îl menţinem sau să scăpăm de el? Fie una sau alta, de ce?

Ca un echilibru între gheaţă şi foc, în timp ce încercăm să răspundem la întrebările de mai sus, să ne mai gândim la un alt concept pe care tot Noi îl putem crea: să aflăm cum putem materializa "Dimensiunea Fericirii" sau "Densitatea Fericirii".