Suntem o societate cu pretenţie de a fi evoluată. O caracteristică a ei este că avem legi stabilite de comun acord pentru a convieţui în condiţii „umane”. Am făcut acum o afirmaţie care pentru foarte mulţi reprezintă un şablon auzit peste tot, dar chiar şi aşa, consider că e necesar să definim nişte termeni ca să fie clar pentru toată lumea la ce mă refer în continuare.
Societate – cred că e clar – o adunătură de indivizi în care fiecare are intenţia de a trage crema pe turta lui.
Societate evoluată – o societate care a depăşit pragul barbar şi haotic unde intenţia cu crema şi turta sunt corectate prin educaţie, iar dacă educaţia nu ajunge sau nu există atunci prin reguli care s-au acceptat de comun acord să se respecte şi unde cineva care nu respectă aceste reguli este pus bine de-o parte...
Condiţii umane – condiţii pe care fiecare şi le defineşte conform propriilor intenţii de a trage crema pe turta proprie, dar care datorită unei medii globale de intenţii ale tuturor se ajunge la un „comun” general acceptat pentru toată lumea cu standardul cel mai ridicat posibil valabil pentru oricine. I s-ar spune „un numitor comun de calitate a vieţii”.
După o perioadă de trăit ne uităm în trecut pentru a face analiza stadiului unde ne aflăm şi constatăm „nivele” care s-au stabilizat. Le conturăm în principii şi legi de viaţă pentru a solidifica nivelul obţinut. Pemanent mergem mai departe. Evoluăm şi stabilim noi nivele care sunt dependente de tot ceea ce se manifestă în viaţa noastră planetară.
Aşa s-a ajuns la dreptul liberei exprimări, la presa liberă (care aşa doreşte să fie însă cu greu reuşeşte), la principii bine definite despre cum trebuie să arate o lucrare literară, un articol reportericesc şi mai toate formele de scrieri de pe planetă.
Ştim astăzi că o lucrare, pentru a putea fi numită şi acceptată ca fiind completă are nevoie de cinci module. Expoziţiunea, intriga, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant şi deznodământul. Pentru lucrarea de faţă se poate considera că fac parte din primul modul Cuvânt înainte şi prezentul capitol. Astfel se defineşte, practic, terenul de joacă, sau limitele în cadrul căreia se extinde orizontul de mişcare a noţiunilor vehiculate aici.
Din capitolul următor voi trece la intrigă. Intriga poate apărea specifică pentru fiecare capitol, iar dacă este aşa, vor apărea şi celelalte module corespondente în cadrul fiecărui capitol, inclusiv deznodământul. Acesta din urmă este cel care de prea multe ori este uitat şi mai este şi cel care ne este de cea mai mare folosinţă pentru viaţă.
Acum dacă am făcut referire la cum îndeplineşte condiţia de completă o lucrare literară, aşa cum am fost învăţaţi la şcoală cu bună învăţătură, voi trece, în cunoştinţă de cauză şi la cele cinci întrebări de bază ale unui articol de presă, reportaj, interviu adică mai tot ce e legat de jurnalism sau mass-media.
Întrebările minime, general acceptate pe planeta Terra, la care trebuie să răspundă aceste forme de expunere a informaţiei sunt: Cine?, Când?, Unde?, Cum şi întrebarea des uitată în presa contemporană este DE CE ŞI PENTRU CE? Şi când spui uitată vreau sa spun EXAGERAT de uitată.
Probabil că mulţi oameni de presă începând să citească acest paragraf s-au întrebat de ce aduc în scriere noţiuni care sunt evidente, pe care le ştie oricine căci este primul lucru pe care îl înveţi la jurnalistică. Dau răspunsul. Unu: pentru că de „evident” ce este se face omisiunea acestui aspect exagerat de des şi doi: din cauza lui unu, e bine să mai reamintim ce-am stabilit împreună fie şi numai pentru a se autoverifica fiecare dacă respectă condiţiile la care şi ei înşişi au aderat cu bună ştiinţă şi care şi lor şi nouă, tuturor, ne asigură „condiţiile umane” împreună cu ceilalţi co-creatori la viaţa planetei.
Iar tu, cititorule, dacă nu lucrezi în domeniul presei, dar ca orice fiinţă te uiţi la ştiri la televizor sau le asculţi la radio sau citeşti articole în reviste şi ziare, urmăreşte dacă ce ai aflat raspunde la cele cinci întrebări, iar dacă observi că nu, în acest moment îţi este dată cea mai puternica armă de a şti să citeşti printre rânduri şi să afli dintr-un articol sau o ştire mai multe chiar decât lectorul de prompting care apare pe ecran sau decât cel care semnează rubrica şi nu-şi dă seama cât de controlat este de conducerea publicaţiei, dar care nicidecum nu face presă liberă.
Ar mai fi încă o regulă la fel de importantă care spune că pentru a face jurnalism de calitate e obligatoriu să verifici orice informaţie din două surse. Bun, dar ce te faci când toate sursele sug la aceeaşi ţâţă? Apoi dacă e clar pentru oricine că presa a fost declarată şi e bine să fie liberă şi independentă, mai e bine dacă NU e aşa? Mai e presa o putere în societate dacă nu respectă această regulă? Dacă presa şi mass-media încalcă cel puţin o regulă din liberă voinţă, mai poate spune că este o putere independentă în societate? Sau deja aparţine puterii căreia îi slujeşte? Dacă e ultimul caz, îşi mai are rostul existenţa ei? Faptele puterii acaparatoare se pot vedea direct. Nu mai e nevoie de cineva care să ne explice ceea ce deja se vede.
Nu e mai corect ca presa şi mass-media în general să continue sau să se întoarcă la menirea lor pentru care s-au creat şi anume să caute, să scormonească şi să aducă la lumină ceea ce nu se vede? Sau ceea ce se petrece sub acoperire? Răspunsul cred că e evident. Dar priviţi în viaţă şi observaţi cu propriile concluzii cum stă treaba în ziua de azi.
Ca să închei acest capitol voi spune că este singurul care face excepţie de la titlu. Anumite reguli care s-au dovedit viabile pentru a ne proteja pe noi toţi în evoluţia permanentă a societăţii planetare ce suntem, e bine să fie respectate fără a oscila între nuanţe de gri, între călduţ şi răcoros, între interpretări personale după propriile intenţii de "tras crema pe propria turtă" ci pur şi simplu sunt aşa cum sunt şi e bine să fie aplicate fără excepţie.
E mai bine pentru noi toţi şi cine nu înţelege de ce e mai bine pentru noi toţi să respectăm aceste reguli simple şi de bază, meditaţi fiecare la oricare efect sau repercursiune ce poate fi creată de un moment prezent în care răspunsul la vreuna din cele cinci întrebări nu este dat. Meditaţi fiecare, măcar un pic, la motivaţia pentru care răspunsul la vreuna din cele cinci întrebări NU a fost dat...
Dacă tot nu e clar mai reamintesc doar atât: condiţii umane...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu